Depleția de dopamină: factorul ascuns al pierderii memoriei în boala Alzheimer

Pentru decenii întregi, cercetarea asupra bolii Alzheimer s-a concentrat aproape exclusiv pe proteinele toxice precum amiloid-beta și tau. Totuși, un nou studiu a identificat un nou vinovat: disfuncția dopaminergică în cortexul entorhinal. Cercetătorii au descoperit că nivelurile de dopamină în această „poartă a memoriei” critice scad la mai puțin de o cincime din nivelurile normale în modelele de Alzheimer, împiedicând neuronii să encodeze noi experiențe, conform neurosciencenews.com.

👉 Implicarea dopaminei în pierderea memoriei la pacienții cu Alzheimer

Cel mai semnificativ, studiul a demonstrat că memoria putea fi restabilită folosind levodopa, un medicament comun deja aprobat de FDA pentru boala Parkinson. De ce își pierd amintirile pacienții cu Alzheimer și pot fi ele restabilite? Cercetătorii de la Universitatea din California, Irvine, au descoperit un mecanism cheie care stă la baza pierderii memoriei, arătând pentru prima dată că disfuncția dopaminică în cortexul entorhinal, o regiune cerebrală critică pentru memorie, contribuie direct la formarea defectuoasă a memoriei.

👉 Rolul dopaminei și potențialele terapii pentru declinul cognitiv

Studiul, publicat astăzi în Nature Neuroscience, identifică un rol nereglementat anterior al dopaminei în declinul cognitiv asociat cu boala Alzheimer și indică posibile strategii terapeutice folosind medicamente existente, cum ar fi levodopa. Disfuncția dopaminică joacă un rol esențial în deteriorarea memoriei, oferind o nouă direcție pentru terapiile bazate pe dopamină.

Memoria ne permite să conectăm experiențe – asociind un miros cu un loc sau un sunet cu un eveniment. Deși cercetările au stabilit că formarea memoriei depinde de lobul temporal medial, adesea denumit „centru al memoriei” al creierului, mecanismele neuronale precise care se degradează în boala Alzheimer au rămas neclare. Cercetătorii, conduși de Kei Igarashi, cercetător asociat și profesor asociat de anatomie și neurobiologie la Școala de Medicină a UC Irvine, s-au concentrat pe cortexul entorhinal, o poartă cheie pentru hipocampus care joacă un rol central în memorie.

În lucrări publicate anterior, echipa a descoperit că dopamina este esențială pentru formarea memoriei în această regiune. În studiul prezent, au investigat dacă perturbarea acestui sistem dopaminergic contribuie la deteriorarea memoriei în boala Alzheimer. Folosind un model animal al bolii Alzheimer, cercetătorii au constatat că nivelurile de dopamină în cortexul entorhinal au fost reduse la mai puțin de o cincime din nivelurile normale, iar neuronii nu mai răspundeau corespunzător la stimuli care ar trebui să fie învățați.

Pentru a determina dacă restaurarea dopaminei ar putea salva funcția memoriei, echipa a crescut nivelurile de dopamină în cortexul entorhinal folosind tehnici optogenetice. Această intervenție a restabilit capacitatea șoarecilor de a forma amintiri. Este important de menționat că administrarea de levodopa – un medicament amplu utilizat pentru tratarea bolii Parkinson – a normalizat, de asemenea, activitatea neuronală și a îmbunătățit performanța memoriei.

„Nu ne-am așteptat inițial ca dopamina să fie afectată în boala Alzheimer”, a spus Igarashi. „Cu toate acestea, pe măsură ce dovezile s-au acumulat, a devenit clar că disfuncția dopaminică joacă un rol central în deteriorarea memoriei.” Boala Alzheimer afectează zeci de milioane de oameni din întreaga lume, iar tratamentele eficiente rămân limitate. Abordările actuale s-au concentrat în mare parte pe eliminarea proteinelor toxice precum amiloid-beta și tau din creier, dar aceste strategii adesea nu reușesc să restaureze memoria odată ce disfuncția neuronală a avut loc.

Această descoperire oferă o nouă piesă importantă în înțelegerea modului în care circuitele de memorie se dezintegrează în boala Alzheimer și pune bazele dezvoltării terapiilor bazate pe dopamină. Pe măsură ce memoria asociativă scade devreme în boală, abordarea mecanismelor neuronale subiacente ar putea oferi o cale promițătoare pentru încetinirea declinului cognitiv.

Echipa de cercetare a inclus, de asemenea, pe Tatsuki Nakagawa, Jiayun L. Xie, Kiwon Park, Kai Cao, Marjan Savadkohighodjanaki, Yutian J. Zhang, Heechul Jun, Ayana Ichii, Jason Y. Lee, Shogo Soma, Yasmeen K. Medhat de la Departamentul de Anatomie și Neurobiologie al UC Irvine; și Takaomi C. Saido de la RIKEN Center for Brain Science, Japonia. Acest lucru a fost susținut de burse NIH R01 de la Institutul Național de Sănătate și alte fonduri.