Inteligența artificială descoperă regulile unui joc de societate misterios din perioada romană

În prezent, inteligența artificială poate lua notițe în timpul consultațiilor medicale, îți poate crește încrederea la școală și ajută la depistarea cancerului (deși modelele de limbaj sunt slabe în a citi ceasuri). Acum, un nou studiu a folosit IA pentru a înțelege o posibilă tablă de joc antică. Potrivit gizmodo.com, un artefact oval, aflat în mâinile unui neexperimentat, nu pare să exprime mare lucru.

👉 Modelele geometrice sugerează un joc de societate din piatră

Totuși, modelele geometrice de pe una dintre cele două fețe late, împreună cu alte indicii, sugerează că ar putea fi vorba despre un joc de societate din piatră. Într-un studiu publicat astăzi în revista Antiquity, cercetătorii au folosit inteligența artificială pentru a testa această teorie, precum și pentru a identifica care ar fi putut fi regulile jocului. Cei care ne-au precedat s-au bucurat de jocuri de societate, la fel ca noi; această activitate datând cel puțin din Epoca Bronzului. Problema este însă că componentele multora dintre aceste jocuri nu au fost la fel de durabile precum casele și hotelurile din Monopoly.

Astfel, obiectul din piatră descoperit în Coriovallum—un oraș roman în Olanda de azi—ar putea fi o oportunitate rară de a investiga „nerzii” antici. „Am identificat obiectul ca un joc din cauza modelului geometric de pe fața sa superioară și pentru că există dovezi că a fost modelat deliberat”, explică Walter Crist, autorul principal al studiului și arheolog la Universitatea Leiden, specializat în jocuri de societate antice, într-o declarație pentru Antiquity. „Încă o dovadă că era un joc a fost oferită de daunele vizibile de pe suprafață, care ar fi consistente cu abraziunea cauzată de piesele de joc din perioada romană.”

👉 Inteligența artificială modelează posibilele reguli ale jocului

Există totuși o problemă. Modelul geometric menționat nu se aliniază cu niciun joc cunoscut cercetătorilor. Pentru a investiga această chestiune, Crist și colegii săi au făcut ceea ce fac multe persoane confruntate cu o întrebare în zilele noastre — au cerut IA-ului să probeze. Având în vedere abraziunile cauzate de om, echipa a folosit IA pentru a modela posibilele reguli ale jocului. „Daunele erau distribuite inegal de-a lungul liniilor tabloului”, a spus Crist. „Am căutat să răspundem la întrebarea dacă am putea folosi jocul simulativ condus de IA ca instrument pentru a descoperi regulile de joc care ar reproduce acest model disproporționat de uzură pe suprafața acestei tăblii cu reguli similare celor documentate pentru alte jocuri mici din Europa, astfel confirmând că obiectul a fost cel mai probabil o tablă de joc.”

Cercetătorii au făcut să joace două IA un număr mare de jocuri de societate europene antice, inclusiv Haretavl din Scandinavia și Gioco dell’orso din Italia, până au ajuns la unul care ar fi putut provoca uzura tabloului de piatră. Această abordare a dezvăluit în cele din urmă o corespondență cu jocurile de blocare, un tip de joc de societate al cărui obiectiv constă în a bloca mișcarea celuilalt jucător (la fel ca în Ticket to Ride, dacă te joci ca partenerul meu malefic). De asemenea, aceasta susține teoria preexistentă că artefactul era, de fapt, o tablă de joc. „Aceasta este prima dată când jocul simulativ condus de IA a fost folosit în acord cu metodele arheologice pentru a identifica o tablă de joc,” concluzionează Crist. „Această cercetare oferă arheologilor instrumentele necesare pentru a identifica jocuri din culturile antice care sunt neobișnuite sau puțin jucate, deoarece metodele actuale de identificare se bazează pe corelarea modelelor geometrice care formează suprafața de joc cu jocurile cunoscute astăzi din referințe în texte sau din reprezentări artistice.”

Interesant este că urmele de jocuri de blocare erau cunoscute anterior doar în Europa începând cu Evul Mediu și sunt overall foarte rare în regiune. Cu alte cuvinte, studiul sugerează că oamenii ar fi putut juca aceste tipuri de jocuri cu secole mai devreme decât credeau cercetătorii. Rămâne doar de descoperit câte lacrimi au fost vărsate și câte prietenii au fost distruse din cauza mișcării—sau nu—pieselor pe această tablă.