Calin Bucur, ultimul croitor al orașului, ajuns la 89 de ani
Calin Bucur, ultimul croitor al orașului, ajuns la 89 de ani
Cu câțiva ani în urmă, scriam despre ultimul meșter croitor al acestui oraș, celebrul Calin Bucur. Acesta este un om dedicat profesiei sale, cu o carieră de peste șapte decenii. Recent, meșterul Bucur a împlinit 89 de ani, un eveniment emoționant pentru el, pentru cei apropiați și pentru cei care îl cunosc și îl respectă.
Calin Bucur și-a început povestea vieții cu detalii despre originile sale. "M-am născut în această lună, iunie, pe data de 17, în anul 1935, în comuna Gogoșari, într-o familie de țărani gospodari, respectați de ceilalți consăteni. În 1947, după terminarea celor cinci clase, m-am îndreptat, așa cum era obiceiul, către o meserie", povestește meșterul Bucur. "Aveam 12 ani și 6 luni."
Anul 1947 rămâne viu în memoria lui Calin Bucur, fiind perioada foametei din toată țara, imediat după război. Tatăl său l-a dus la oraș pentru a învăța meseria de croitor de la renumitul meșter Garabet Hacit. "Mesterul avea în permanență în atelier 6-7 ucenici, iar acesta funcționa pe strada Vasile Alecsandri nr. 1, o stradă care și-a păstrat numele până astăzi."
În acele vremuri, armenii reprezentau o comunitate importantă în Giurgiu, fiind renumiți în domeniul manufacturilor și croitoriei. Bucur își amintește cu vividitate cum această comunitate, inclusiv meșterul Garabet, au contribuit la învățarea și perfecționarea sa în arta croitoriei.
"Munceam mult, de la 6 dimineața până la unu noaptea, fără nici o pauză de masă. Baiatul meșterului Garabet, care era mai mic cu un an decât mine, nu avea niciun privilegiu în plus față de noi, ceilalți ucenici", continuă să povestească Bucur. "Era o perioadă grea, dar astfel am învățat meseria."
Condițiile de muncă erau dificile, însă, după patru ani de ucenicie, Calin Bucur a fost cerut de tatăl său să fie făcut calfa. "Mesterul Garabet m-a amânat, spunând că mai am nevoie de câteva luni de lucru în atelier. Era doar o scuză pentru a mă pune încă la muncă."
În urma experiențelor grele din atelierul lui Garabet, Calin Bucur a decis să continue munca și să învețe singur meseria. După ce a terminat ucenicia în 1953, s-a angajat la Cooperativa, o instituție creată de comuniști pentru desființarea treptată a privaților. La Cooperativa, Bucur a fost angajat cu un salariu de doar 40 de lei, în timp ce superiorii săi luau 60 de lei din salariul său.
După armata, unde și-a demonstrat talentul croitoricesc, Bucur s-a întors la Cooperativa, continuând să-și perfecționeze abilitățile. În anii '70, lucra deja pentru clienți importanți, inclusiv doctori și oameni de seamă din oraș. "Dupa ce meșterul Gasca a ieșit la pensie, am preluat croitoria din centrul orașului, unde am dublat comenzile lunare", își amintește Bucur.
În anul 1992, după 55 de ani de muncă, Calin Bucur și-a deschis propriul atelier particular. "Fiul meu m-a încurajat să-mi înființez o societate. Am avut încredere în el și am ajuns să am 20 de lucrători și 7 ucenici în atelierul meu."
Ironia destinului i-a adus în cele din urmă să închirieze clădirea unde fusese ucenic, atelierul meșterului Garabet. "Viața bate filmul," spune Calin Bucur cu un zâmbet.
Povestea și cariera lui Calin Bucur nu se încheie aici. Rămâne un exemplu de determinare și pasiune pentru croitorie, continuând să inspire generațiile viitoare.
