Duminica Floriilor este cea mai importantă sărbătoare, care vesteşte Învierea Domnului, rememorând intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Despre această sărbătoare ne vorbește un bun prieten al giurgiuvenilor, părintele prof. dr. Emil Cărămizaru, parohul bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” ( București – kilometrul 0).„De când Mântuitorul a pus piciorul în Ierusalim și a intrat în conștiința ucenicilor și a celor care au asistat la acest eveniment ca o sărbătoare, în timp evenimentul s-a cristalizat și a intrat în memoria Bisericii, fiind însoțit și împodobit de acte liturgice care au consacrat de-a lungul veacurilor frumusețea și lucrarea duhovnicească a Sfinților Părinți.Intrarea Domnului în Ierusalim, a fost de bună voie, pentru că, desigur, ar fi putut să meargă în altă parte, și de aceea este o lucrare dumnezeiască. El știa că intrarea Sa în Ierusalim, era oglindită deformat în mintea celor care Îl primeau și Îl aclamau acum, ca pe un Împărat lumesc, și care după numai câteva zile au strigat: “să fie răstignit!”…… El ar fi dorit să-i vadă schimbați, în profunzime, după trei ani și mai bine, de propovăduire, din cetate în cetate, pentru a le vorbi despre adevăr, spunându-le că este: „Calea, Adevărul și Viața”… Dacă ar fi înțeles, mintea și sufletul lor s-ar fi schimbat în bine. Hristos a venit să îi mântuiască, să le propună viața veșnică, fără de apus, în Împărăția Sa cea fără de margini.Astfel, rememorăm sfânt atmosfera de primire a Domnului în Ierusalim …Ramurile de salcie și de finic vor fi luate acasă, se vor pune în locul cel mai curat, la loc de cinste. Și acesta este un gest de mărturisire de credință.De Florii, este dezlegare la pește, un moment care ține de aspectul culinar al postului. Fiind sărbătoare atât de mare, Biserica, prin Sfinții Părinți, a rânduit să existe acest pogorământ. Dar mai este un aspect de punctat: dezlegarea la pește se referă la cei care țin post, desigur nu la ceilalți, pentru că acei care nu țin post mănâncă oricând produse de frupt…Sărbătoarea de Florii ne învață că ar trebui să fim mai responsabili și să înțelegem purtarea de grijă a Domnului față de umanitate, din generație în generație. De vreme ce prin Intrarea în Cetatea Ierusalimului dăruiește lumii întregi jertfa Sa, prin moarte și apoi, apoteotic, prin Învierea Sa.Într-un gest de sinceră recunoștință față de Dumnezeu, postim, ne rugăm, în cadrul sfintelor slujbe, la Deniile specifice acestei săptămâni, la tot ceea ce înseamnă manifestarea în duh a actului liturgic în această perioadă. Și apoi să câștigăm prin acest demers pacea sufletelor noastre și mai ales izbăvirea întru mântuirea sufletelor noastre.Să ieșim din spaimă, din deznădejde, să fim bucurie care ne duce spre pregustarea fericirii veșnice. Pentru că singura cale spre fericirea autentică, întrucât cea de pe pământ este doar o iluzie, este întâlnirea noastră reală cu Dumnezeu. Noi pregustăm din fericire aici, întâlnindu-L pe Dumnezeu în adâncul sufletelor noastre, crezând cu adevărat în El și în Învierea Lui.Pentru că ce e cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Cum tâlharul de pe cruce s-a mântuit în ultimul ceas al vieții lui și a ajuns în Rai, tot așa fiecare dintre noi suntem așteptați din primul ceas până în ultimul, să ne mântuim, să ne înțelegem această splendidă existență a noastră în acest areal spiritual, ortodoxia, să o propovăduim și în felul acesta lumea va fi ceva mai bună…”Tuturor celor ce își serbează în această zi onomastica le doresc ca Dumnezeu să îi Binecuvânteze…La Mulți Ani!