Bucureștiul „e mult mai puțin pregătit” pentru un cutremur decât a fost în anul 1977, când un seism de 7.4 pe scara Richter a distrus peste 150.000 de apartamente și a omorât 1.500 de oameni. Știm, la nivel oficial, că sunt aproximativ 800 de clădiri vulnerabile în fața unui cutremur, în condițiile în care, în analizele experților, se vorbește de zeci de mii de astfel de clădiri. Digi24.ro vă prezintă, în primul articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”, cum ne putem da seama că blocul în care locuim ar putea fi avariat în cazul unui cutremur și de ce este importantă verificarea făcută de experți. Bucureștiul se regăsește printre primele zece orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate din punct de vedere seismic. Este cea mai vulnerabilă capitală europeană din acest punct de vedere. Chiar și în lipsa unui cutremur devastator, clădirile bucureștene cedează treptat. În ultimele luni au existat mai multe cazuri în care bucăți din balcoanele unor blocuri (din mai multe sectoare) s-au desprins și au căzut. Doar norocul a făcut ca în acel moment să nu fie niciun om pe stradă. Despre aproximativ 800 de clădiri se știe la nivel oficial că se pot prăbuși în totalitate, parțial sau pot avea avarii majore și că pot pune în pericol viața oamenilor care locuiesc în ele, în eventualitatea unui cutremur. Situația, însă, e mult mai gravă decât ce reiese din statistici. Acesta este primul articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”. În următoarele articole vă vom prezenta, concret, motivele pentru care nu știm exact câte clădiri din București sunt, în realitate, vulnerabile în fața unui seism și cum au ajuns apartamente situate în clădiri vulnerabile să fie vândute la peste 2.000 de euro pe metrul pătrat. Estimările experților indică faptul că mii de clădiri ar putea fi afectate - de la prăbușire la avarii - de un cutremur similar celui din 1977. „Din punct de vedere al infrastructurii, orașul e mult mai puțin pregătit decât în 1977. Avem clădiri mai îmbătrânite, clădiri care au trecut printr-unul sau mai multe cutremure mari și au rămas nereparate, neconsolidate, iar aceasta este principala vulnerabilitate”, a subliniat Matei Sumbasacu, inginer constructor și fondator al organizației Re:Rise. În cazul unui cutremur cu o magnitudine de 7.5 pe scara Richter, peste 50.000 de persoane sunt în pericol, în ideea în care locuințele lor vor suferi „avarii severe sau complete”, și vor exista peste 2.500 de morți, a indicat o analiză a Universității Tehnice de Construcții București, citată într-un raport al Băncii Mondiale, din 2021. Clădirile din București sunt vulnerabile la cutremure din cauza materialelor folosite la construcție, perioadei în care au fost construite și înălțimii lor. Aceasta era concluzia experților Băncii Mondiale, întărită și de experții cu care Digi24.ro a stat de vorbă. „În primul rând, anul de construcție este un identificator foarte bun”, a menționat Matei Sumbasacu pentru Digi24.ro. Acest lucru a fost întărit și de inginerii Valentin Archip, reprezentant al companiei Consild și Andrei Teodorescu, reprezentant al companiei Atectural Engineering. „Este foarte important dacă, la momentul construirii clădirii, existau normative de proiectare antiseismică”, a precizat inginerul Valentin Archip, pentru Digi24.ro. Clădirile din București pot fi catalogate în funcție de momentul construirii, astfel: Experții se raportează la cutremurul din 1977 pentru că atunci s-a văzut, practic, cum acționează un cutremur vrâncean. Alte două aspecte de luat în calcul când vine vorba de a aprecia gradul de vulnerabilitate al unei clădiri sunt înălțimea și structura. Clădirile mai pot avea și degradări survenite în timp care pot fi văzute cu ochiul liber, a precizat Matei Sumbasacu. Trebuie subliniat în acest context că întreținerea clădirii joacă un rol extrem de important în ceea ce privește vulnerabilitatea la cutremur. Cel mai bine, însă, apelăm la experți. Pe site-ul Ministerului Dezvoltării există o bază de date cu experți tehnici atestați care pot fi contactați pentru a elabora o expertiză tehnică a clădirii. Expertiza tehnică se poate plăti din fonduri proprii ale proprietarilor sau prin programele de finanțare derulate de autorități. În general, această expertiză tehnică poate dura între 30 și 60 de zile. Expertiza presupune, practic, analiza clădirii din mai multe puncte de vedere și se face conform criteriilor stabilite în ultimul normativ de evaluare seismică a clădirilor, din 2019. Potrivit inginerului Valentin Archip, această evaluare presupune ca expertul tehnic să afle răspunsuri la mai multe întrebări: Concret, o expertiză tehnică ar trebui să fie, în teorie, un proces amplu care îmbină mai multe tipuri de analiză, după cum a explicat, în termeni simpli, inginerul Andrei Teodorescu: Este vorba, practic, de o inspecție vizuală a clădirii, crearea unei schițe a clădirii (care ulterior să ajungă într-un model 3D al clădirii pe care să îl supui unor diverse simulări seismice cu ajutorul programelor specifice), analize de laborator (pentru a cunoaște materialele folosite la construcția clădirii) și investigații geotehnice (pentru a înțelege starea fundației, de exemplu). La finalul analizei, expertul tehnic încadrează clădirea într-una din cele patru clase de risc seismic. Potrivit Ministerului Dezvoltării, cele patru clase de risc seismic sunt: În București, în prezent, există aproximativ 400 de clădiri încadrate la clasa I de risc seismic și aproximativ 400 de clădiri încadrate la clasa a II-a de risc seismic, considerate drept cele mai vulnerabile clase în fața unui cutremur. În același timp, mai există alte aproximativ 1.500 încadrate la o altă categorie - „Urgență”, situație pe care o vom trata pe larg în al treilea articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”. În primul rând, potrivit experților consultați de Digi24.ro, echipa care începe demersurile pentru consolidarea clădirilor trebuie să vadă clădirea în totalitate, adică să aibă acces în toate apartamentele. „E cel mai fericit caz acela în care ai ajuns la un 90%, mă refer la un bloc mare. Am avut și blocuri unde am intrat în 30%. O foarte bună parte dintre locatari nu era de acord cu așa ceva. Sunt situații, în special în centru, unde clădirile sunt încadrate în RSI, RSII, lumea nu mai stă în ele și le bagă în regim hotelier și e aproape imposibil să reușești să găsești proprietarul să intri în ele”, a subliniat inginerul Andrei Teodorescu. Acesta a mai amintit că a avut cazuri în care oamenii nu au permis accesul experților în apartamente de frică, pentru că în acel apartament au existat diverse lucrări făcute de-a lungul timpului care au afectat structura. De exemplu, un perete spart între bucătărie și sufragerie. „Oamenii au impresia că noi când venim să facem expertiza și venim să măsurăm la interior, căutăm să vedem dacă ei au făcut ceva modificări și să ajungem împotriva lor sau chestii de genul acesta. Asta e o premisă falsă. Eu și dacă găsesc, nu știu, că au fost demolați anumiți pereți sau lucruri de genul acesta, nu am cum să vin să spun că persoana X a demolat și că se va ajunge la un proces sau prostii de genul acesta”, a adăugat inginerul. Inginerul Valentin Archip a scos în evidență o altă problemă când vine vorba de expertizarea unei clădiri, private sau de stat. „Cărțile tehnice ale clădirilor nu există, de cele mai multe ori, și la clădiri mai noi, din anii 80-90, nu doar la cele de la începutul secolului trecut. De asemenea, nu există o evidență a intervențiilor la care au fost supuse clădirile pe parcursul vieții lor”, a precizat Valentin Archip. Utilitatea expertizei tehnice, fără să fie urmată de o strategie de intervenție (proiectarea și execuția consolidării), „nu se justifică”, au subliniat reprezentanții Ministerului Dezvoltării într-un răspuns acordat Digi24.ro. Expertul tehnic trebuie, practic, să stabilească și ce lucrări de intervenție se impun în cazul clădirilor expertizate. După cum am subliniat mai sus, expertiza tehnică poate dura până la 60 de zile. Ulterior, urmează proiectarea, care poate dura până la patru luni și, în final, consolidarea propriu-zisă, care poate dura până la 2 ani. În tot acest timp trebuie să se aștepte avize de la autorități, iar acest lucru poate întârzia durata proiectului de consolidare al unei clădiri. Din momentul în care încep lucrările, însă, locatarii unui imobil trebuie să își părăsească, temporar, apartamentele. „Se poate face o intervenție fără să se relocheze absolut toată lumea deodată, dar acest lucru ridică foarte mult costurile, s-ar putea să le și dubleze. Ori, să faci o lucrare izolată, etapizată, presupune că trebuie să creezi anumite fluxuri suplimentare pentru locatari - adică, dacă ajungi să lucrezi pe holuri, asta înseamnă că cel mai probabil trebuie să faci niște scări exterioare pe care să le utilizeze locatarii. Practic, sunt șanse mari să se dubleze costul și durata dacă se încearcă să se facă fără relocarea totală a locatarilor”, a explicat inginerul Andrei Teodorescu.