Tehnologia, energia și diplomația schimbă regulile pe harta intereselor, iar Marea Neagră a devenit un punct de maximă atenție. România are o poziție privilegiată, are și Dunărea de exploatat, îi mai trebuie o strategie reală și o implementare curajoasă. Silviu Nate, directorul Centrului de Studii Globale din cadrul Universității Lucian Blaga de la Sibiu, oferă la Pașaport diplomatic câteva soluții ca să devenim un jucător important la Marea Neagră. Cristina Cileacu: Sunteți printre cunoscătorii foarte buni ai Mării Negre, de aceea discutăm astăzi despre tot ceea ce înseamnă strategia Mării Negre, dacă există sau nu, ce vrem cu această strategie. Și prima întrebare fixă aceasta este: are România o strategie pentru Marea Neagră? Silviu Nate: În primul rând, trebuie să ne uităm la documentele strategice. În 2020 a fost elaborată Strategia Națională de Apărare a Țării. Acolo sunt câteva prevederi, într-adevăr, sunt vagi, aș spune eu, prevederi care necesită o anumită reactualizare. Dar, după cum s-a comportat România după declanșarea războiului din Ucraina, după 22 februarie, cred că vedem câteva poziționări și eforturi la nivel național care pot justifica într-o oarecare măsură un tip de conceptualizare. Adică, ce vedem? Vedem o preocupare mai mare pentru Dunăre și pentru instalarea unor facilități de tranzit aeroportuar, stații multimodale. Observăm o aplicare mult mai mare în ceea ce privește securitatea militară în spațiul Mării Negre, prin cooperare cu Bulgaria și cu Turcia. Pe de altă parte, observăm sprijinul susținut pe care România l-a acordat Ucrainei, inclusiv în ceea ce privește privește tranzitul cerealelor spre Africa, spre nordul Africii și așa mai departe. Cristina Cileacu: Și spre Orientul Mijlociu. Silviu Nate: Spre MENA, spre spațiul MENA și, într-o oarecare măsură, un alt element pe care cred că ar trebui să îl luăm în calcul este componenta energetică, unde România încearcă să valorifice perimetrele din Marea Neagră prin construcția platformei Neptun Deep și de a crea un soi de conectivitate cu alte zone care sunt bogate din punct de vedere energetic. Dacă ne uităm la aceste inițiative, care s-au materializat mai mult sau mai puțin până în acest moment, pentru că sunt și blocaje administrative și de ordin politic și există, evident, o serie de elemente care blochează anumite fluxuri. Cred că România are o viziune, nu știu dacă are o strategie, pentru că, cel puțin la nivel public, nu o vedem. Dar noul președinte pe care România îl are este obligat să vină cu o strategie de securitate, de apărare a țării, unde ar trebui să înglobeze sau să pună în mijlocul hărții Marea Neagră. Este foarte important acest lucru. Cristina Cileacu: Cât de importantă ar fi Marea Neagră, nu doar pentru România, ci pentru, să spunem Europa, să nu mergem mai departe sau putem să mergem mai departe, pentru că Marea Neagră, am văzut recent un document din partea Uniunii Europene care poartă același nume Strategie pentru Marea Neagră. Vedem Marea Neagră menționată în diferite documente NATO, chiar în declarații finale ale summiturilor. Vedem Congresul American a menționat și el în diverse documente Marea Neagră. Deci, ce înseamnă de fapt Marea Neagră? Este un punct de instabilitate, este un punct în care România poate să fie mai mai puternică. Cum să privim Marea Neagră? Silviu Nate: Marea Neagră este, un, să spunem, expresia unui punct de inflexiune la scară globală și de tensiune în același timp, pentru că atât istoria, cât și geografia ne-au confirmat că în acest spațiu ne confruntăm cu un tip de confluență de mai multe tipuri interese economice, interese politice, civilizaționale, culturale, religioase și așa mai departe. Marea Neagră, undeva pe hartă, este extrem de importantă, pe două axe fundamentale axa Est-Vest, conectarea Asiei Centrale cu Europa. Uniunea Europeană, dar și administrația Trump sunt foarte interesate de atragerea statelor din Asia Centrală într-un proiect care să valorifice mai mult energia și resursele energetice de acolo, dar și să creeze punți pentru democratizare și pentru mai multă sustenabilitate și stabilitate în regiunea Asiei Centrale, și pe axa Nord-Sud, s-a dovedit, cel puțin în cazul războiului din Ucraina, că Marea Neagră și Dunărea, implicit, au fost vectorii de livrare a cerealelor, ce spuneam mai devreme către spațiul. Mai mult decât atât, Marea Neagră nu poate fi luată în discuție separat, ci luată împreună cu Mediterana de Est și cu Marea Baltică. De ce? Pentru că în planurile lui Vladimir Putin războiul împotriva Ucrainei este un război împotriva ordinii de securitate din Europa. Și, într-o oarecare măsură, acest război pornit împotriva Ucrainei a vizat controlul axei dintre Marea Neagră și Marea Baltică, ceea ce ar fi dus la o anexare a Belarusului, un control total al Ucrainei, cel puțin în conceptualizarea Kremlinului și, într-o oarecare măsură, ar fi schimbat foarte mult proiecția de stabilitate europeană, dar mai mult, ar fi discreditat inclusiv capacitatea Statelor Unite de a garanta securitatea continentului european. Și aici vedem, de fapt, că Marea Neagră este cumva expresia acestor confruntări și, într-o oarecare măsură a acestor mize globale. China vede Marea Neagră ca pe o poartă de intrare și legătură dintre între produsele și bunurile pe care le generează și piața europeană. Statele Unite văd Marea Neagră ca o ancoră între Marea Baltică, Marea Neagră și Mediterana de Est. Deci, într-o oarecare măsură, Marea Neagră are o relevanță deosebită în ceea ce noi numim competiție de mare putere. De ce? Pentru că Marea Neagră are o trăsătură aparte. Aici vedem o concentrație foarte mare de actori internaționali, cu diverse mize și interese, ceea ce face cumva complicată și existența noastră, ceva mai complicată, reprezintă, pe de o parte, un punct de tensiune, pe de o parte un soi de oportunitate, dacă știm cum să exploatăm acest lucru. Cristina Cileacu: Știm să exploatăm această oportunitate tocmai pentru că, într-adevăr, cum ați explicat, sunt foarte multe interese, mai ales din partea țărilor puternice sau foarte mari. Ce cerem noi la schimb? Pentru că se pare că pe hartă avem o poziție privilegiată. Silviu Nate: Putem cere diverse lucruri la schimb. Întâi trebuie să rezolvăm niște lucruri acasă, ca să fim ceva mai eficienți, dar trebuie să ne uităm spre potențialul acestor situații geopolitice. Marea Neagră, fiind o zonă de, cum să zic, de efervescență geopolitică majoră, atrage jocuri și aceste jocuri geopolitice, mă refer ale marilor actori, aceste jocuri sunt foarte interesante pentru că România poate fi un facilitator, pe de o parte, și poate fi un intermediar în anumite situații. Avem componenta energetică. Pe componenta energetică, dincolo de ceea ce există în Marea Neagră, pentru că aceste rezerve pe care noi le știm și au fost explorate pot asigura, să spunem, furnizare spre Republica Moldova, Ucraina și Bulgaria, dar nu neapărat mai mult. Marea Neagră poate fi o zonă de conectivitate spre Asia Centrală, iar România să joace acest rol de hub energetic. Dar acest lucru înseamnă investiții în infrastructură. Un alt element foarte important ține de comerț, unde noi deocamdată nu cred că am jucat suficient de bine. Administrația Trump, dar și la nivelul grupului G7 este asumat așa-numitul coridor de mijloc, the Midlle Corridor, ca o punte de legătură, cum spuneam mai devreme, între Asia Centrală și Europa, iar România se află pe traseu. Dacă România reușește și propune proiecte viabile, nu trebuie să facă aceste lucruri doar cu banii proprii, din moment ce și Bruxelles, și Washington au are aceste interese, au interese comune. Un alt aspect ține de digitalizare și conectivitate digitală, vedem că există un coridor digital și un coridor energetic care poate fi mult mai bine exploatat. Cred că ar trebui să ne uităm și la potențialul României de a deveni un actor militar și de securitate mult mai activ, pentru că fără România, practic Marea Neagră ar trebui să se bazeze mai mult pe Bulgaria, care este în urma României din acest punct de vedere, și pe Turcia. Turcia având un rol central în cadrul NATO, geografic, să spunem, geografia avantajează foarte mult Turcia, pentru că oferă NATO și o alianță și o poziționare în Orientul Mijlociu. Dunărea este iarăși un un subiect foarte important care ar trebui integrat într-o... Cristina Cileacu: În discuția despre Marea Neagră. Silviu Nate: În proiectele de conectivitate spre Vest. Pentru că, mai nou și în preocupările Germaniei, Dunărea reprezintă un culoar important de tranzit în ceea ce privește energia, mărfurile și așa mai departe. Și aș reveni la componenta militară pe care aș vrea să o dezvolt. Poate nu este atât de important să investim în componentele convenționale, militare, cât ar trebui să ne orientăm mai mult spre tehnologie. Cristina Cileacu: Adică să nu ne luăm neapărat fregate? Silviu Nate: Ar trebui să fie un echilibru între forța convențională și ceea ce ar însemna capabilitate asimetrică. Am văzut ceea ce a generat, să spunem, subiectul și capabilitatea dronelor, oferită de drone în războiul din Ucraina și cum dronele pot fi folosite ca element de descurajare, pe de o parte, dar și ca un instrument pentru monitorizare, pentru surveillance, să-i spunem așa, pentru supraveghere și pentru chiar pentru gestionarea anumitor situații. Pentru că o dată ce apar platforme de extracție în Marea Neagră, apare următoarea întrebare vor fi va fi război hibrid? Vor fi anumite provocări care vor putea pune în pericol funcționarea acestor elemente de infrastuctură critică și atunci, automat trebuie să anticipăm și astfel de situații, care ne poziționează într-un anume fel. Și ar mai fi încă un aspect, pe care eu cred că ar fi important să-l adăugăm în ceea ce ar însemna o oportunitate: consolidarea noastră în cadrul alianțelor și pe legătura cu Bruxelles-ul european, ambele. Aici, dacă îmi permiteți o mică paranteză, există foarte mulți experți sau mai mulți experți care s-au panicat în urma declarațiilor președintelui Trump cu privire la potențialul Statelor Unite de a se retrage din NATO. Nu, Statele Unite nu au un interes de a se retrage de la NATO, pentru că Statele Unite, în primul rând prin prezența lor în Europa, au și beneficii. NATO reprezintă un pilon de influență globală, pe de o parte pentru Statele Unite și al doilea element pe care le scoate în evidență, din bazele militare din Europa. Statele Unite se pot mișca pe toate coordonatele către toate cele patru puncte cardinale cardinale ale globului. Cristina Cileacu: Ce înseamnă pentru regiunea Mării Negre faptul că Peninsula Crimeea, cel puțin în acest moment, și nu pare că în viitorul apropiat se va schimba ceva, rămâne ocupată de ruși? Silviu Nate: Asta ar genera o problemă, o problemă destul de serioasă, în sensul că întotdeauna Rusia a privit peninsula Crimeea ca pe un avanpost pentru proiectarea puterii sale spre vest și spre sud, spre Mediterana de Est, pe de o parte, și spre Europa. Și controlul, potențialul control al Rusiei în viitor asupra peninsulei Crimeea ar periclita într-o oarecare măsură proiectele de conectivitate Est-Vest. Și aici sunt problematizări analitice destul de serioase, inclusiv în cancelariile occidentale și la Washington. Și mai avem încă o situație destul de interesantă odată ce Rusia este amplasată în Crimeea, revendică și apă teritoriale, ceea ce o aduce cumva în buza apelor noastre teritoriale, o situație care, cum să zic, limitează sau reduce zona de contact sau o apropie foarte mult cu Federația Rusă. Mai mult decât atât, evident că Rusia va încerca o militarizare a acestei peninsule pentru a-și asigura un status-quo în nordul Mării Negre. Și dacă ne uităm pe harta apelor teritoriale, împreună cu Turcia ar gestiona aproape 80% din ceea ce înseamnă ape teritoriale în Marea Neagră, ar încerca de acolo mai mult să provoace Ucraina și, evident, să cucerească litoralul ucrainean. Cristina Cileacu: Iar această relație, Turcia-Rusia, care este mai degrabă una de conveniență sau de interes, bazată strict pe ceva foarte practic, mai ales din partea Turciei, ar putea fi speculată, de pildă, de România? România și Turcia au relații bune, aș spune chiar foarte bune, dar la Marea Neagră, cum sunt aceste relații dintre România și Turcia, în afară de cooperare aceea militară despre care știm, de deminare a mării? Silviu Nate: Eu cred că Turcia are o abilitate, un tip de versatilitate în relațiile internaționale. Cristina Cileacu: Are o diplomație foarte bună, în primul rând. Silviu Nate: Foarte bună. Au această abilitate de a fi în conflict cu cineva și în același timp, de a face business. Este o, cum să spun, un tip de versatilitate pe care noi nu avem în general în spațiu european. Ținem foarte mult la tot felul de reguli și așa mai departe și norme, iar Turcia are o poziționare strategică foarte fermă vizavi de ceea ce înseamnă influența Rusiei în Marea Neagră. Adică, Turcia și-a exprimat de la început poziția sa fermă de a ține Rusia sau a îndemnat inclusiv la reținere, dar s-a și implicat activ, de a ține Rusia în limitele geografice și limitele teritoriale și maritime pe care le deținea inițial, inclusiv cu privire la peninsula Crimeea, Turcia are o poziție foarte fermă, consideră că acesta este un teritoriu ucrainean. Cristina Cileacu: Ce idei putem să le dăm decidenților din România? Pentru că, repet, veniți din zona academică, sunteți profesor universitar și un foarte bun cunoscător al regiunii Mării Negre și a ceea ce înseamnă securitate la mare, la Marea Neagră. Cum putem să fim și noi de ajutor de aici, dintr-un studio de televiziune? Silviu Nate: Întotdeauna, în analiza aceasta de securitate ne uităm în zona externă la amenințări și oportunități. Eu lucrez de ceva vreme la un concept, se numește reziliență strategică și, din punctul meu de vedere, cel puțin un atribut din cele șapte atribute pe care le-am identificat, se referă la capacitatea României de a deveni, de a se face indispensabilă pe anumite circuite și cred că aici avem câteva elemente importante. Un element este energia pe tranzitul Est-Vest, agricultura și securitatea alimentară din Nord spre Sud, spre Africa de Nord, spre Orientul Mijlociu. România poate juca și joacă deja, cred eu, un rol important. Ar putea chiar mai mult să-și sporească propriile capacități de irigații și așa mai departe, inclusiv în zona aceasta de agricultură. România este văzută ca o ancoră, cum spuneam mai devreme, de stabilitate. România are această posibilitate de a deveni, de a-și întări postura militară și de a deveni un veritabil actor de securitate, evident, alături de aliați, pentru că nu poate să facă acest lucru singură. Mai este un element pe care cred eu că decidenții noștri ar trebui să-l ia în calcul, pentru că multe alte guverne îl iau în calcul și se referă la componenta tehnologică. Trebuie să fim capabili să atragem tehnologie și să generăm tehnologie, pentru că altfel nu vom exista. Nu exiști astăzi dacă nu ești capabil să inovezi și să produci. Și aici România ar trebui, în baza parteneriatului cu Statele Unite, cu Japonia, avem parteneriate strategice... Coreea de Sud și așa mai departe, să încerce cumva, printr-o politică bine orchestrată, pentru că aici și evident, noi tăiem de la cercetare, tăiem de la educație și din diverse zone, da, sau cel puțin pe anumite ramuri, să încerce să fructifice mai mult aceste elemente. Deci avem energie și mai este încă un element, elementul comercial. Dacă se vor trasa coridoare și se trasează și vom avea inclusiv și aici, nu a menționat, îmi fac o mea culpa, să spun așa, Inițiativa celor Trei Mări este foarte importantă și conectivitatea dintre Marea Baltică și Marea Neagră, care va asigura nu numai relevanță comercială și economică, dar va asigura inclusiv o mobilitate militară crescută în anumite condiții, dacă situația o va cere. Cristina Cileacu: Iar în relația bilaterală, să spunem, cu Statele Unite, pentru că acum această relație este.. șchioapătă, nu e la cel mai numai bun nivel. Cum putem deveni mai atractivi pentru americani? Ați spus deja că ei nu au de gând să plece, mai ales din zona Mării Negre. Însă cum putem deveni mai atractivi și, la rândul nostru, ceva mai siguri pe noi în această relație? Silviu Nate: Administrația Trump este tranzacțională, nu, știm cu toții. Cristina Cileacu: Este și destul de schimbătoare în decizie. Silviu Nate: Banii contează, în primul rând banii contează. Contează influența globală pentru Statele Unite. Cine l-ar acuza pe Donald Trump că nu este un patriot cred că ar greși. Cred că urmărește cu foarte multă atenție, atingerea unor obiective și cumva ar trebui să înțelegem faptul că la Washington, ideea statelor asistate de către SUA nu mai funcționează și Donald Trump vine cu o nouă paradigmă, în care el spune foarte simplu: unde pui un dolar pe masă, pun și eu, sau poate pun doi, dacă nu ai mai mult mai mult, dar trebuie să vii cu proiecte, trebuie să pui resurse pe masă. Acesta ar fi un element. Un alt element pe care l-aș recomanda în relația bilaterală, în cadrul parteneriatului strategic cu SUA, ar fi o diplomație mult mai activă. E ceva ciudat, poate ce spun, dar ambasadele noastre în lume nu arată bine fizic. Acolo sunt necesare mai multe investiții. Ne uităm la polonezi, ne uităm în alte zone, chiar și la Turcia. Aparatul lor diplomatic este foarte bine susținut, au mecanisme de lobby, sunt mult mai prezenți, polonezii, spre exemplu, au un institut cultural foarte mare la Washington și au promovat inclusiv cunoașterea și învățarea limbii poloneze ca un element de vizibilitate, ceea ce România nu a făcut. Evident, și să ne uităm spre perspectivele administrației Trump în această regiune. Iar una dintre perspectivele centrale este materializarea acestui coridor de mijloc dinspre Asia Centrală, de unde survin o serie de oportunități. Dacă noi nu vom juca și. Cristina Cileacu: Vor juca alții cu siguranță. Silviu Nate: Și nu vom pune resurse la bătaie, vom fi ori o zonă de tranzit, fără un cuvânt prea mare de spus, ori vom fi ocoliți și vor juca alții. Nu vom fi parte dintr-un proiect eurasiatic occidental, pentru că asta, într-o oarecare măsură, se urmărește în viziunea administrației Trump, în momentul de față.