Au trecut 80 de ani de la prima detonare a unei arme nucleare – testul nuclear Trinity din iulie 1945 – deasupra deșertului din New Mexico. Astăzi, moștenirea ascunsă a testării bombelor nucleare se poate găsi încă în propriile noastre celule, iar acest lucru s-a dovedit a fi surprinzător de util pentru oamenii de știință, scrie BBC. Timp de mai bine de jumătate de secol, așa numitul „puls al bombei”, sau creșterea bruscă a nivelului de carbon-14 din atmosferă din cauza sutelor de teste nucleare atmosferice care au avut loc începând din 1945 și până în 1963, a produs o schimbare și în corpul uman. Spre deosebire de efectele norului radioactiv creat în urma unei explozii nucleare, creșterea numărului de izotopi carbon-14 din atmosferă nu este un fenomen nociv. Acest efect secundar al testelor nucleare le-a permis oamenilor de știință să determine, printre altele, când o persoană s-a născut sau a murit, să descopere lucruri noi despre vârsta neuronilor din creierul uman, să dezvăluie originile animalelor sălbatice braconate, să verifice vechimea vinurilor și să descopere vârsta unor rechini care pot trăi sute de ani. Ar putea ajuta chiar și la definirea unei noi ere geologice. Un grup de cercetători a arătat în iulie 2023 că prezența urmelor lăsate de acest fenomen pe fundul unui lac din Canada, împreună cu alte dovezi ale impactului uman de la mijlocul secolului al XX-lea, ar trebui să reprezinte începutul oficial al epocii Antropocen. Până în anii '60, testele nucleare atmosferice au produs o cantitate de două ori mai mare de carbon-14 în aer față de nivelul normal. Mai întâi, izotopul a pătruns în apă, sedimente și vegetație, apoi a trecut prin lanțul trofic până la oameni. A ajuns chiar și la organisme din Groapa Marianelor, cea mai adâncă regiune oceanică. Datarea cu radiocarbon se poate realiza de obicei doar în cazul probelor care au cel puțin 300 de ani din cauza ratei foarte lente a dezintegrării izotopului carbon-14. Cercetătorii au descoperit, însă, că pot folosi radiocarbonul și în alte moduri, ceea ce le permite să afle vârsta organismelor care nu sunt mai bătrâne de 80 de ani. Oamenii de știință pot analiza proporția de carbon-14 din orice substanță organică ce a intrat în contact cu radiocarbonul din atmosferă după primele teste nucleare și pot afla cu o marjă de eroare de 1-2 ani perioada în care substanța studiată s-a format. O persoană care s-a născut în anii '50 a acumulat mai mult carbon-14 decât un copil din anii '80, însă nivelul de radiocarbon abia acum se apropie de nivelul înregistrat înainte de testele nucleare.