Confruntaţi cu un nou şi intimidant „target” de cheltuieli al NATO, politicienii italieni propun ca podul către Sicilia, în valoare de 13,5 miliarde de euro, despre care se discută de mult timp, să fie considerat cheltuială militară, relatează Politico, potrivit News.ro. Italia este una dintre cel mai puţin cheltuitoare ţări din NATO în domeniul militar, alocând anul trecut doar 1,49% din produsul intern brut pentru armată. Acest lucru face ca noul obiectiv de 5% până în 2035 să pară de neatins. Şi aici ar putea fi de ajutor podul. Guvernul condus de Giorgia Meloni este hotărât să continue proiectul faraonic de construire a celui mai lung pod suspendat din lume peste Strâmtoarea Messina — un proiect care a fost visul romanilor, al dictatorului Benito Mussolini şi al fostului prim-ministru Silvio Berlusconi. Atât ministrul de externe Antonio Tajani, cât şi ministrul infrastructurii Matteo Salvini, vicepremierii lui Meloni, susţin ideea că podul are o valoare strategică pentru NATO, mai degrabă decât un rol pur economic – un aspect care a fost subliniat şi într-un raport guvernamental din aprilie. Un oficial guvernamental a subliniat că nu s-a luat nicio decizie oficială cu privire la clasificarea podului ca proiect de securitate, dar a spus că probabil vor avea loc în curând discuţii suplimentare pentru a „vedea cât de fezabil este acest proiect”. Ideea ar putea fi utilă din punct de vedere politic pentru Meloni, care se străduieşte să convingă o opinie publică reticentă la război de necesitatea unor cheltuieli majore pentru apărare, într-un moment în care Italia se îndreaptă deja spre austeritate. Există câteva motive clare pe care Italia le-ar putea invoca pentru a justifica construirea podului. Din cele 5% din PIB prevăzute de NATO, doar 3,5% trebuie să fie cheltuieli de apărare de bază, în timp ce 1,5% pot fi direcţionate către rezilienţa strategică mai largă, cum ar fi infrastructura. Un oficial al Trezoreriei italiene a sugerat, de asemenea, că încadrarea podului ca proiect militar ar ajuta guvernul să depăşească unele dintre barierele economice şi tehnice care au împiedicat construirea acestuia în trecut. Timp de decenii, eforturile de construire a podului — cu o lungime estimată de 3,3 kilometri — s-au lovit în repetate rânduri de probleme legate de costuri, dificultăţile de operare într-o zonă seismică şi provocarea strămutării populaţiei. Noua clasificare ar „depăşi obstacolele birocratice şi litigiile cu autorităţile locale care ar putea contesta guvernul în instanţă, susţinând că podul le va afecta în mod disproporţionat terenurile”, a declarat oficialul Trezoreriei. De asemenea, ar „facilita strângerea de fonduri, în special în anul următor, pentru pod”. În aprilie, guvernul italian a adoptat un document în care declara că podul trebuie construit din „motive imperative de interes public superior”. Pe lângă utilizarea civilă, „podul peste Strâmtoarea Messina are şi o importanţă strategică pentru securitatea naţională şi internaţională, atât de mare încât va juca un rol cheie în apărare şi securitate, facilitând mişcarea forţelor armate italiene şi a aliaţilor NATO”, se adaugă în document. Italia a solicitat, de asemenea, ca proiectul să fie inclus în planul de finanţare al UE pentru mobilitatea personalului militar, a materialelor şi a bunurilor, deoarece „s-ar încadra perfect în această strategie, oferind infrastructura cheie pentru transferul forţelor NATO din Europa de Nord către Marea Mediterană”, se arată în raportul guvernului. Podul „reprezintă un avantaj pentru mobilitatea militară, permiţând transportul rapid al vehiculelor grele, al trupelor şi al resurselor atât pe cale rutieră, cât şi feroviară”, a adăugat guvernul. Dacă NATO – şi, mai important, preşedintele american Donald Trump, care adoră proiectele de construcţii de anvergură – va accepta această logică este o altă chestiune. Oficial, Strâmtoarea Messina se află în afara singurului coridor de mobilitate militară NATO desemnat de Italia, care începe în porturile din regiunea Puglia, în talpa cizmei italiene, traversează Marea Adriatică până în Albania şi continuă spre Macedonia de Nord şi Bulgaria. De asemenea, nu este clar dacă strâmtoarea face parte din reţeaua de mobilitate militară a UE, ale cărei coridoare, potrivit persoanelor familiarizate cu discuţiile, ar trebui să se alinieze la rutele NATO. Americanii nu îşi dezvăluie intenţiile pentru moment. Când au fost întrebaţi despre pod la summitul NATO de la Haga, la sfârşitul lunii iunie, consilierii americani au zâmbit, dar nu au dat niciun răspuns imediat. Ministrul de externe Tajani este un susţinător fervent al podului. „Vom face italienii să înţeleagă că securitatea este un concept mai larg decât simpla prezenţă a tancurilor”, a declarat el într-un interviu recent acordat cotidianului economic Milano Finanza. „Pentru a realiza acest lucru, ne vom concentra pe infrastructura care are şi utilizări civile, cum ar fi podul peste Strâmtoarea [Messina], care se încadrează în conceptul de apărare, având în vedere că Sicilia este o platformă NATO”, a adăugat el. Ministrul infrastructurii Salvini, celălalt adjunct al lui Meloni, vede podul ca pe ceva care ar putea transforma partidul său de extremă dreapta, Liga, iniţial Liga Nordului secesionistă, într-o mişcare politică de succes la nivel naţional, care se angajează şi într-un proiect de anvergură în sud. „Desigur”, a răspuns recent acesta când a fost întrebat de un reporter dacă podul ar putea ajuta Italia să-şi atingă noul obiectiv NATO. „Infrastructura este strategică din multe puncte de vedere şi din perspectiva securităţii, aşa că, dacă investim mai mult în securitate, unele infrastructuri strategice vor deveni parte a acestui plan de securitate”. Salvini a făcut presiuni pentru accelerarea procesului, potrivit unui oficial al Trezoreriei şi unui parlamentar familiarizat cu dinamica internă a guvernului. „Matteo face presiuni intense pentru a obţine o formă de „aprobare” a proiectului la nivel tehnic şi politic, pentru a arăta opiniei publice că se mişcă ceva”, a declarat oficialul Trezoreriei. Partidele de opoziţie nu sunt de acord nici cu necesitatea construirii podului, nici cu clasificarea acestuia ca o cheltuială militară. „Este o batjocură la adresa cetăţenilor şi a angajamentelor asumate în cadrul NATO. Mă îndoiesc că această cacealma a guvernului va fi acceptată”, a declarat Giuseppe Antoci, membru al Parlamentului European din partea Mişcării 5 Stele, de orientare populistă de stânga. „Guvernul ar trebui să se oprească şi să evite să se facă de râs pe plan internaţional, ceea ce ar acoperi Italia de ridicol”, a adăugat el. Un alt argument împotriva proiectului este că acesta ar conecta două dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei, niciuna dintre ele neavând un sistem de transport eficient. Mulţi consideră că investiţiile în străzile şi căile ferate locale sunt mai urgente. „Populaţia din Sicilia şi Calabria suferă de infrastructură inadecvată de alimentare cu apă, transport lent, drumuri pline de gropi şi spitale de lumea a treia. Prin urmare, podul peste strâmtoare nu poate fi o prioritate”, a declarat Antoci. Dar coaliţia de guvernare este hotărâtă să meargă mai departe. Marţi, Salvini a declarat că autorizarea finală a proiectului este aşteptată în iulie. Într-un semn oarecum nefast, Tajani a propus ca podul să poarte numele lui Berlusconi, un prim-ministru renumit pentru petrecerile sale „bunga bunga” şi bătăliile juridice interminabile. Citește și: Statele NATO au convenit creşterea etapizată a bugetelor apărării până la 5% din PIB. Spania a obţinut o excepţie