Se împlinesc 30 de ani de la întâmplarea artistică din șura casei de la Brebu a cuplului Erika și Georg Hromadka, scânteia care a generat Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna, amintește Sergio „Tzulu” Morariu. Șura era chiar o șură, mi-amintesc lemnele de foc pentru iarnă aranjate nemțește, uneltele casei și, printre ele, instrumentele muzicale pentru ce avea să urmeze. Sosit în vacanță, Puba și-a invitat prietenii la „un ceva”, pe Paul Weiner, Eugen Gondi, tovarășii săi – „partners in crime”!- de Gramophon, Free Jazz Trio, Teophrastus, formații și formule care au scris istoria jazz-ului timișorean în, poate, cea mai densă epocă a ei, și alți prieteni din România, Germania, Olanda, Serbia. Timișorean get-beget, muzicianul de jazz și blues Georg Hromadka – de toți prietenii și admiratorii știut drept Puba- este descendentul unei familii renumite pentru construcția de instrumente muzicale în Imperiul Austro-Ungar. După proiecte rămase în istorie, precum Clasic XX și Gramophon, Puba fuge din România comunistă în 1977 și se stabilește în Germania, unde își continuă cariera muzicală, colaborând cu filarmonici și opere prestigioase. Își continuă și prietenia pe viață cu camarazii lui în jazz, iar în 2021 lansează albumul Puba Jazzconnection 2020. Eu am aflat despre șură și am ajuns la ea datorită lui Liviu Butoi, probabil cel mai fabulos flautist de jazz pe care l-a dat vreodată România. Puba și Butoi sunt, de altfel, fondatorii unui alt loc legendar al Timișoarei postdecembriste, Clubul de Jazz Pod16, situat în „piciorul” podului dintre Piața Maria, la câțiva pași de locul unde a început Revoluția din 1989. În 1995, am trăit acolo, cu Puba și prietenii lui, două seri de jam-session, de jazz și blues senzațional, de camaraderie artistică și umană extraordinare. Nimeni nu știa unde va duce, dar toți am împărtășit senzația că ceva extraordinar se n